Viaţa la mişto

Stau în geamul cafenelei şi contemplez ziua. Leg amintirea ultimelor 3 zile cu o ţesătură de concluzii.

Fără concluziile astea nu văd filmul ultimelor 3 zile.

Nu văd cine e personajul negativ… Cine câştigă în faţa cui…

Mai beau o gură de cafea şi mai trag un fum… şi mai împletesc fire albe… axe şi sisteme de valori… fire lungi peste ceaţa de amintiri…

Şi în serenitatea mea apare un vector… Vector arareori pozitiv, ci mai degrabă perturbator…

Bogdan… cu ochelari la ochi… cu lentile prea negre chiar şi pentru soarele de afara…

„Ce faci coaie ?”

Sunetul a mii de cioburi  ce se lovesc de asfalt îmi inundă urechile… Mi s-a spart balonul de sticlă…

El concluzionează lunga discuţie de 3 cuvinte cu…

„Tati… nu mai lua viaţa aşa în serios… Fii mai chill !”

M-am ferit de ochii lui ca să nu-mi audă gândul:

Eşti o dronă… aduni minerale…

Dacă viaţa era un joc pe computer tu, Bogdan… erai praful de pe ecran.

Poftim… viaţa la mişto